Cum ne alegem partenerul?

Fiecare dintre noi are o logica privata, anumite aspiratii, simte intr-un anumit fel iubirea, are un anumit tip de nevoi la un moment dat, astfel incat criteriile de selectie ale unui posibil partener vor fi diferite de fiecare data, uneori chiar si noi ni le vom schimba pe ale noastre, in functie de experientele sentimentale traite, lectiile de viata oferite de acestea sau datorita noii noastre viziuni despre iubire.

Nu incurajez ideea de sablon sau de profil general valabil,  un anumit tip de frumusete sau  un anumit tip de personalitate. In schimb, incurajez ideea de curaj de a fi imperfect din psihologia adleriana. De asemenea, imaginea partenerului ideal sau a celui la care aspiram sau pe care dorim sa il intalnim, se poate schimba in timp. Daca in adolescenta criteriul definitoriu este aspectul fizic, urmat de popularitate, pe parcurs, in functie de experientele sentimentale, vom mai adauga anumite calitati sau vom include limite, care vor fi in concordanta cu nevoile noastre. Treptat, vom avea nevoie si de altceva, nu doar de aspectul fizic: umor, creativitate, spontaneitate, aventura, adrenalina, tandrete, afectiune manifestata, conversatie, devotament, stabilitate, optimism, incurajare, incredere, si lista poate continua. Ideea este sa imbatranesti frumos alaturi de un om care vede in tine un mixt de frumusete, adica vede frumusetea ta exterioara, aspectul fizic placut, insa vede si frumusetea interioara. Si cum frumusetea este relativa, fiecare dintre noi va fi unic pentru partenerul lui atunci cand il va gasi pe The One and The Only One.

La inceput ne vom dori barbati atragatori, isteti, open-minded, activi social, afectuosi si tandri. Chimia pura, atractia va fi „criteriul de selectie”. Indiferent de cercetarile in domeniu ale specialistilor, chimia pura tot nu poate fi explicata sau inteleasa, ci doar exprimata prin beletristica, poezie, muzica, dans, arta. O simti, o traiesti, ii dai curs. Ulterior, experientele noastre in iubire ne vor indemna sa ne dorim ca ei sa fie puternici, protectivi, atenti, cu memorie buna, sa isi manifeste afectiunea constant si concret, sa fie deschisi catre nou si aventura, sa fie devotati, sa fie prezenti, sa ne incurajeze, sa fie uneori persoana resursa si da, ii vom alege pentru cum ne fac sa ne simtim alaturi de ei.

Tot experientele in iubire, ne vor determina sa ne alegem partenerul in urma unor calitati de pe o lista care poate exista efectiv sau pe care o avem in minte. Este ca si cum am bifa un To do list...Aceasta poate include calitati exagerate sau in numar mare. Vom porni din start cu aceasta idee preconceputa, care se poate numi si aspiratie inalta catre ideal. O astfel de aspiratie poate fi inspirata din filme, din literatura romantica, din poezie, muzica sau toate acestea cumulate. In realitate, este foarte putin probabil sau realizabil, pentru simplul fapt ca suntem imperfecti si este in regula sa fim asa. A fi imperfect iti da posibilitatea de a trai in realitate si cum marile povesti de dragoste din carti sau din filme, isi au inspiratia in realitate, cred ca este mai bine sa nu ne indepartam foarte mult, altfel urmatorul pas ar fi sa jonglam cu ideea de aspiratie catre schimbarea persoanei. Odata ce avem lista de calitati stabilita urmeaza sa identificam persoana care sa detina o parte din calitatile dorite de noi pentru un posibil partener. El are potential, ceea ce inseamna ca noi il putem schimba. El poate deveni asa cum vrem noi si acest lucru se va intampla tot pentru ca noi vrem. Insa, realitatea ne va demonstra apoi ca de fapt nu este asa. Oamenii nu pot fi controlati, nu putem avea o influentra asupra lor, doar daca ei ne permit acest lucru, doar daca ei vor. De asemenea, ei nu se vor schimba doar pentru ca vrem noi. Iar de aici vor incepe drame romantice.

O alta varianta de a alege un partener este legata de scopul pe care fiecare dintre noi il are in viata. El poate fi constientizat sau neconstientizat. Daca se intampla sa vrem sa ne confirmam sau credem in anumite idei pe care dorim sa le validam, este posibil ca alegerea partenerului sa ne serveasca unui scop si este despre noi si nu despre ei.

De asemenea, la un moment dat va conta si statutul social. Daca noi ne dorim o cariera sau avem deja o cariera in curs, este cumva firesc sa ne dorim ca si partenerul nostru sa creasca profesional. Tot in statutul social intra si o situatie financiara buna sau stabila, care sa ne permita un anumit confort, cu sens de bunastare.

Incearca sa observi un posibil partener inca de la inceput, inainte de a investi sentimente. Nu investi in ceea ce poate deveni el alaturi de tine, pornesti din start gresit. Eu nu spun ca el nu poate sa creasca profesional sau moral, insa o poate face doar daca vrea sa creasca. Cel mai important lucru este sa il alegem in functie de miscarea lui fata de noi, in functie de atitudinea pe care o are fata de noi vs. ceilalti, dupa fapte, concret. In general, faptele sau miscarea iti arata mult mai mult decat o pot face cuvintele, mai ales ca uneori nu putem verbaliza exact ce simtim sau nu o putem face asa cum ceilalti se asteapta sa o facem. Psihologia adleriana are un pricipiu foarte frumos, care se pliaza foarte bine pe acest subiect si anume: ”Daca vrei sa stii care este scopul unei persoane, ce doreste cu adevarat, crede mai bine limba din pantofi decat limba din gura. Priveste miscarea, uita-te la comportamentul sau. Trebuie sa privim comportamentul si miscarea”. Poate fi o varianta de a alege!

Advertisements