Ce urmeaza dupa “Drunk in love”…

Imi place sa asociez procesul de indragostire cu expresia „Drunk in love”. Procesul de indragostire presupune componente din biologie, reactii chimice, stimuli olfactivi (mirosuri), sexualitate si putina neurologie. Toate acestea sunt interconectate, ele functioneaza impreuna si actioneaza impreuna.

Metaforic vorbind, “Drunk in love” este un cocktail ce presupune mixtul de ingrediente de mai sus, date bine prin shaker. Procesul in sine este fascinant, complex si are un impact devastator uneori. Mai pe scurt ar fi: atractie vs. chimie pura, sexualitate si „how works the brain” aceasta informatie. Magnetii sexuali care declanseaza totul sunt feromonii, in momentul in care acestia gasesc un raspuns social din partea persoanei fata de care simtim atractia, inseamna ca exista o chimie. Din moment ce vorbim despre chimie, este clar ca sunt implicate doua elemente in formula, un El si o Ea. Odata ce s-a creat chimia, aceasta va duce catre sexualitate, care presupune aparitia unor „hormoni de alint”, cu rol de a stabiliza relatia dintre cei doi. De aici, poate sa apara devotamentul si implicarea emotionala, care impreuna duc la atasament. Astfel, putem vorbi despre activitatea de la nivelul sistemului limbic profund, responsabil de controlul asupra starii de spirit, crearea legaturilor umane, control asupra libidoului, procesarea simtului olfactiv, controlul motivatiei, stocarea amintirilor cu incarcatura mare emotionala. De asemenea, din punct de vedere neurologic, interactiunea cu ceilalti, mirosurile, sexualitatea si sistemul limbic profund sunt in stransa legatura, sunt interconectate si functioneaza impreuna. Legaturile emotionale pot sa apara, deoarece prin sexualitate se produc modificari neurochimice in creierul celor doi. Dupa ce s-a creat atasamentul, tendinta este de a te gandi in mod constant la persoana fata de care ai dezvoltat o legatura emotionala. Aceasta tendinta include o concentrare maxima, dorinta, motivatie, asumarea riscului de a face totul pentru acel cineva. Prin activitatea de la nivelul ganglionilor bazali, se integreaza sentimentele, este stimulata motivatia, apare starea de euforie, extazul. Intra in proces serotonina si dopamina, neurotransmitatori ai creierului, unde dopamina moduleaza motivatia si focalizeaza atentia, iar serotonina controleaza starea de sprit si poate deplasa atentia. Atunci cand procesul de indragostire este in plina desfasurare, serotonina scade, iar dopamina creste. Creierul este inundat de dopamina, de aici acea senzatie de fericire, fluturi in stomac, senzatia ca te prelingi  usor…sau ca nu ai forta in picioare, dragoste romantica, poezie, muzica.

Aceasta este o sinteza pentru „Drunk in love” sau pentru procesul de indragostire.

Ce urmeaza dupa „drunk in love”?

Creierul poate traduce mai departe activitatea sistemului limbic profund in sentimente si emotii: pasiune, iubire, ura (prin activitatea de la nivelul cortexului prefrontal).

Dupa procesul de indragostire apare iubirea romantica sau ceea ce Dorothy Tennov a denumit a fi „limerence”, o forma de iubire pasionala, cu sens de „crazy love”, un mixt de atractie romantica puternica, care te copleseste si care duce catre o dorinta aproape obsesiva ca celalalt sa raspunda in mod reciproc acestei iubiri prin absolut toti porii lui. Este acel tip de iubire care te consuma, te rascoleste, iti provoaca insomnii, te nelinisteste, insa tot iubire este, intr-o forma patimasa ce-i drept. Poate ca si iubirea sau cel putin aceasta forma de iubire este un viciu…Un exemplu poate fi romanul „Dragostea in vremea holerei”, scris de Gabriel Garcia Marquez. Povestea romanului descrie tocmai acest  tip de iubire patimas, viciat…

Iubirea romantica, cu tenta pasionala, include devotament si incredere intr-o forma intima. Tot aici, exista conectare, incurajare, comunicare, apreciere, admiratie. Este o forma de iubire care in timp poate dainui, poate invinge obstacole, aduce implinire, liniste sufleteasca, fericire, un zambet larg inca de la primele ore ale diminetii, inspiratie, poezie, muzica, iesiri in natura, explorarea lucrurilor pe care nu credeai ca le vei explora vreodata, te face mai bun, mai senin, te ajuta sa cresti si sa stralucesti.

Bertrand Russel, laureat al premiului Nobel in literatura, spune ca iubirea este „o sursa de desfatare”. Tot el, spune asa: „ Nu numai ca dragostea e o sursa de delicii, dar absenta ei este un izvor de suferinta. In al doilea rand, dragostea merita pretuita pentru ca amplifica orice placere nobila – muzica, rasaritul de soare in munti, marea sub clar de luna”.

Nu ne ramane decat sa ne bucuram de acest deliciu…

Advertisements