Cum invatam sa iubim?

Ce este iubirea? Multe persoane confunda atracţia cu iubirea. Multe persoane confundă acel sentiment de “fluturi in stomac” cu iubirea. Multe persoane considera ca daca exista pasiune atunci un cuplu poate supravieţui. Deseori suntem intoxicaţi cultural de-a lungul vremii privind ideile despre dragoste.

Filosofii si moralistii francezi au analizat iubirea la microscop si au ajuns la niste adevaruri psihologice. De exemplu, François de La Rochefoucauld spunea acum ceva vreme si cred ca este inca valabil, cam aşa: “ca unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca nu ar fi auzit vorbindu-se de iubire”. Cu alte cuvinte iubirea este determinata social si cultural.

Multi dintre noi pornim in viata cu diverse idei despre iubire pe care le preluam de la parintii nostri, de la societate. Noi gandim si traim o relatie dupa niste convingeri si credinte deseori eronate, preluate cultural (parinti, societate, stramosi, biserica si alte institutii).

Primul lucru pe care il invatam despre iubire este relatia cu prima persoana de atasament – mama si tata si apoi bunicii, educatorii, profesorii. Daca am fost primiti bine pe aceasta lume, o sa avem capacitatea de a ne iubi pe noi insine si pe altii. Freud a denumit acest lucru – compulsie la repetitie. Daca o persoana a avut un stil de atasament nesigur, mai mult ca sigur va alege un partener cu acelasi stil de atasament.
Pana persoana nu constientizeaza repetitia relatiilor negative cu primele persoane de atasament si lipsa de satisfacere a nevoilor din copilarie, va alege mereu si mereu relatii disfunctionale.

A doua mare lectie despre iubire este data de relatiile transgeneraţionale de cuplu, ale parintilor nostri, ale bunicilor nostri. Cautati si analizati relatiile stramosilor si o sa aveti in fata schema voastra de iubire. Este posibil sa aveti acelasi gen de relatii de cuplu sau dimpotriva opuse, sau sa preluati unele aspecte din relatia stramosilor si alte aspecte sa fie diferite. Important este ca acele relatii sa fi fost functionale si fericite pe ansamblu. Sunt persoane care se afla in opozitie cu valorile din familia proprie si atunci in spirit de rebeliune isi aleg un partener indezirabil pentru familia lor. Daca familia a fost excesiv de dependentă si unita, predecesorul poate sa se revolte si sa devina foarte inconstant in relatiile parteneriale. Deseori nu este vorba de dragoste, ci doar de o rebeliune impotriva familiei de origine.

Se prea poate ca unele persoane care au vazut in familia lor relatii violente in cuplu sa nu isi gaseasca partener, crezand ca relatiile sunt neplacute si mai bine sa se lipsească. Astfel nu vor avea nici o relatie durabilă si isi vor alege inconstient sau constient parteneri care nu doresc relatii de durata.

In alt caz, o alta persoana a văzut in familie relatii armonioase, fara cearta si a tras concluzia ca intr-o relatie daca te certi nu e bine si ca atare va parasi o relatie in care partenerul este confruntativ.

In ambele situatii persoanele sunt prada unor idei gresite despre relatii. După analistii tranzactionali modul de a iubi si a ne raporta la iubire-dragoste se regaseste in povestile/basmele/romanele preferate in copilărie/adolescenta care sunt congruente cu scenariul de viata.

Contrar credintelor, basmele nu sunt povesti pentru copii. Şi ideea că basmele ne invata lecţii este un mit. Autoarea considera ca basmele ofera surse de aventura. Şi daca analizam bine, asa si e.

Cine nu a stat cu sufletul la gura sa vada dacă Scufita Rosie e mancata sau nu de lup, sau Alba ca Zapada moare otravita sau nu, sau Cenusareasa e prinsa de mama vitrega sau nu si tot aşa? Basmele oferă adrenalina.

Basmele arata deseori conflicte din viaţa reala a persoanei (din viata de familie si din spatiul apropiat al copilului). Nu intamplator, o fetita a carui tata s-a recasatorit are ca basme preferate Alba ca Zapada si Cenusareasa, sau un copil care a venit pe lume tarziu intr-o familie are ca basme preferate “Fat Frumos din Lacrima sau Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. Noi ne identificăm cu unele eroine si eroi si acestia ne definesc modul de a ne trai viata. Celelalte personaje din povesti le vom regasi in viata reala in partenerii nostri. De foarte multe ori si noi însine vom schimba rolurile pe parcursul vieţii, fiind pe rând alte personaje din poveste. În majoritatea basmelor există un triunghi dramatic: Persecutor, Salvator, Victimă. Gândiţi-vă numai la două basme foarte cunoscute: Cenuşăreasa şi Albă ca Zăpada. În fiecare există rolul de Persecutor: mama vitregă, surorile; de Victimă: Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa şi de Salvator: piticii, vânătorul, zâna bună, prinţul.

Cunoscând aceste lucruri este important să inventăm poveşti şi basme, având în vedere impactul puternic asupra vieţii lor de mai târziu.

Puteţi să analizaţi ce stimă de sine are o persoană care a avut ca basm preferat Răţuşca cea urâtă? Cum se mişcă ea prin viaţă? Şi ce părere are despre ea însă şi, despre alţii şidespre lume?

Mai tarziu romanele de dragoste (La răscruce de vânturi, Mândrie şi prejudecată, Pe aripile vânturilor, Madame Bovary, Mătănii, Maytrei, Anna Karenina) conţin şi ele aceeaşi schemă şi produc  iluzii asupra ideii de dragoste. Romanele de dragoste mai au o caracteristică: arată o iubire ideală, iluzorie care nu se consumă de cele mai multe ori, ci rămâne la nivel platonic. Marile poveşti de dragoste înfăţişate de scriitori şi filme sunt doar nişte mituri în care ne place multora să credem (Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta, Orfeu şi Euridice). Dacă Romeo şi Julieta nu aveau interdicţia iubirii lor oare ne mai captiva aşa de mult povestea lor, care poate se termină în bucătărie cu o Julieta plină de nervi că Romeo al ei nu o ajuta la curăţatul cartofilor sau cu un Romeo sătul de cicălelile consoartei?

Acelaşi impact negativ asupra structurării vieţii de cuplu, o au şi filmele romantice. Filmele romantice afectează viaţa de cuplu în negativ deoarece cresc aşteptările irealiste ale partenerilor genul mitului: “Dacă mă iubeşte trebuie să ghicească, aşa am văzut că face X în film… şi aşa am citit în X roman de dragoste”.

Fragment din cartea Despre iluzii, mituri, amagiri – editura Ascendent, 2011.

Advertisements

About Cristiana Levitchi

Specialist in dezvoltare personala, psihoterapie, psihologie clinica, parenting, constelatii sistemice, brainspotting, coaching, nlp, supervizare psihologie clinica, formare Web - www.sensart.ro Bloguri - http://crisalev.wordpress.com, dezvoltare-personala.sensart.ro Articole - cafegradiva.ro/author/cristianaalexandralevitchi Carti personale - www.sensart.ro/despre-iluzii-mituri-amagiri.html Abonare newsletter - www.newsletter.sensart.ro//?p=subscribe&id=1